Istoricul parohiei Balta Alba este legat foarte mult si de activitatile fabricilor ce au început a functiona dupa Primul Razboi Mondial: Malaxa, Filatura de bumbac, Fabrica de Ciment Titan, etc. Înfiintarea unei parohii în apropierea acestor fabrici, se impunea atunci ca un raspuns la necesitatile pastoral-misionare ale muncitorilor veniti aici din mai multe parti ale tarii. Acestia au intervenit de multe ori la Mitropolie sa li se zideasca o biserica. Astfel, pe data de 1 aprilie 1938 a fost înfiintata Parohia Balta Alba , de sine statatoare, dezlipita de Parohia Marcuta de care apartineau initial iar primul preot slujitor a fost parintele Dumitru Popovici, instalat paroh, pe data de 15 noiembrie 1938 potrivit ordinului Sfintei Mitropolii nr. 8682 / 1938 .
Preotul Dumitru Popovici, prin bunavointa si concursul Domnului Vasile Bujoreanu, directorul Scolii primare Gheorghe Asachi din cartier si cu aprobarea Comitetului Scolar Comunal al Municipiului Bucuresti, a amenajat o capela într-o sala de clasa a acestei Scoli, iar pentru a savârsi Sfânta Liturghie, a primit Sfântul Antimis.
În ziua de 25 decembrie 1938, de Praznicul Nasterii Domnului, au oficiat Sfânta Liturghie în aceasta capela pentru prima oara Parintele Protoiereu Gheorghe Georgescu – Silvestru însotit de Pr. F. Gâldau, Pr. Petre Grigoriu, Pr. Atanase Negoita si diaconul Julian Stoicescu.
Actuala biserica a început sa se construiasca din initiativa Preotului Paroh Dumitru Popovici, precum si a fostului primar al Comunei Suburbane Dudesti-Cioplea, Constantin Brânzoi si cu concursul material atât al acestora cât si al industriasului ing. Nicolae Malaxa, comerciantului Georgescu Dumitru-Valea Mieilor, Protoiereului Gheorghe Georgescu-Silvestru, al enoriasilor acestei parohii si a altor donatori din Capitala.
Planul si devizul pentru construirea acestui Sfânt Locas, au fost întocmite de catre Arh. C.N. Simionescu si Baumescu, sub conducerea Arh. Sef al Sfintei Mitropolii, D. Ionescu Berechet. În ziua de 13 august 1939, Consiliul si Epitropia Parohiei, aproba planul si devizul iar la 20 august 1939, s-a pus piatra fundamentala si s-a început construirea Bisericii – cu hramul “Sfântul Corneliu – Sutasul” , lucrare care s-a terminat în timpul record de patru luni, datorita zelului neprecupetit al parintelui paroh Dumitru Popovici, Primarului Constantin Brânzoi si Epitropului N. Andrei care a împrumutat Comitetul Parohial de Constructie cu suma de 150.000 lei fara dobânzi, cât si maistrului zidar Stoian Gheorganoff, maistrului tâmplar Constantin Marinescu si tuturor muncitorilor cu plata si benevoli.
Materialele necesare pentru constructie au fost parte cumparate si parte donate .
În vremea arhipastoririi vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, la data de 20 octombrie 1991, s-a savârsit slujba de resfintire de catre Preasfintitul Teofan Sinaitul, Episcop Vicar Patriarhal înconjurat de un ales sobor de preoti si diaconi.