În fiecare an, pe data de 13 septembrie, Biserica Ortodoxă Română prăznuieşte pe Sfântul Corneliu Sutaşul, primul păgân din istoria mântuirii care a primit botezul creştin. În ţară, bisericile închinate Sfântului Corneliu Sutaşul sunt foate puţine, iar în Bucureşti singura parohie care îl are ca ocrotitor împlineşte anul acesta 70 de ani de la zidire. Situată la intersecţia Bd. Basarabiei cu Bd. Nicolae Grigorescu, parohia „Balta Albă“ are o istorie care, din păcate, nu impresionează prin nume sonore sau fapte extraordinare, dar poate constitui un preţios exemplu pentru felul în care nişte oameni simpli pot îndeplini în societate rolul unor apostoli.

În partea de răsărit a Capitalei, pe de o parte şi de alta a Şoselei Vergului-Bulevardul Basarabiei se află cartierul „Balta Albă“, un cartier cu un prezent promiţător, dar cu un trecut trist, de care se leagă, de fapt, şi numele său. Marele om politic Ion Ghica, într-una din scrisorile sale către Vasile Alecsandri, menţiona faptul că în această zonă, care pe atunci se afla la marginea Bucureştiului şi se numea Dudeşti-Cioplea, au fost îngropate miile de victime ale cumplitei epidemii de ciumă din timpul lui Vodă Caragea, deci pe la 1812. Din cauza căldurilor, pentru a preveni pericolul răspândirii molimii, s-au turnat peste cei decedaţi şi chiar peste cei aflaţi în agonie mari cantităţi de var nestins. Venind ploile torenţiale de vară, acest var s-a stins şi s-au creat bălţi de culoare albă, de unde s-ar spune că se trage această denumire de „Balta Albă“.

Acelaşi nume l-a împrumutat şi prima parohie care a fost înfiinţată în această zonă, nu numai datorită localizării, ci mai ales datorită faptului că dintru început s-a dorit ca biserica ce urma a fi ridicată să se constituie şi ca un lăcaş de pomenire al celor care şi-au găsit sfârşitul în acel moment de tristă amintire.

Câţiva muncitori L-au vrut pe Dumnezeu ca să le sfinţească munca

Istoricul parohiei „Balta Albă“ este legat foarte mult şi de activităţile fabricilor ce au început a funcţiona după Primul Război Mondial: Malaxa, Filatura de bumbac, Fabrica de Ciment Titan etc. Înfiinţarea unei parohii în această zonă, preponderent muncitorească, se impunea atunci ca un răspuns la necesităţile pastoral-misionare ale muncitorilor veniţi aici din mai multe părţi ale ţării, majoritatea din mediul rural, unde participau efectiv şi afectiv la viaţa bisericii de care aparţineau. În noile condiţii în care se regăseau, le lipsea conştiinţa apartenenţei la un lăcaş duhovnicesc. Noul stil de viaţă, oarecum vitreg, făcea tot mai transparentă nevoia unei contragreutăţi care să încline balanţa în poziţia firească a lucrurilor. Chiar dacă, din punct de vedere pastoral, aparţineau de biserica Mănăstirii Mărcuţa, distanţa până acolo era relativ mare şi chiar din punct de vedere numeric al locuitorilor necesităţile duhovniceşti ce se impuneau depăşeau posibilitatea părinţilor de la mănăstire de a da răspunsuri prompte şi eficiente. În acest context, nişte simpli muncitori au făcut către Mitropolie mai multe demersuri pentru obţinerea înaltei binecuvâtări în vederea construirii unei biserici. Astfel, pe data de 1 aprilie 1938, a fost înfiinţată parohia „Balta Albă“, de sine stătătoare, dezlipită de Mănăstirea Mărcuţa, iar primul preot slujitor a fost părintele Dumitru Popovici, instalat paroh pe data de 15 noiembrie 1938. Acesta, prin bunăvoinţa şi concursul lui Vasile Bujoreanu, directorul Şcolii primare „Gheorghe Asachi“ din cartier, şi cu aprobarea Comitetului Şcolar Comunal al Municipiului Bucureşti, a amenajat o capelă într-o sală de clasă a acestei şcoli, iar pentru a săvârşi Sfânta Liturghie a primit sfântul antimis.

 

 

 

 

Sfântul Corneliu Sutaşul, primul dintre păgâni care s-a convertit la credinţa în Hristos primind botezul din mâinile Sfântului Apostol Petru, este sărbătorit astăzi, 13 septembrie, în Biserica Ortodoxă. Biserica Balta Albă, din cartierul bucureştean Titan, este singurul lăcaş de cult din Capitală care îl are ca ocrotitor şi printre puţinele din ţară care au acest hram.

Deşi este un personaj important al Noului Testament, deşi este un sfânt de referinţă pentru toţi cei care am avut strămoşi păgâni, deşi foarte mulţi români îi poartă numele, cinstirea Sfântului Corneliu Sutaşul este relativ restrânsă în ţară, poate şi din cauza regimului comunist care suspecta de altfel de simpatii pe cei care se rugau sincer Sfântului Corneliu. Scoaterea lui din conştiinţa românilor, din motive politice, a fost pentru Sfântul Corneliu ca un "al doilea martiriu". El, care a îndurat prigonirile dregătorului din cetatea pe care a încreştinat-o, a suferit nedreptatea încă o dată, împreună cu cei care şi-au dat viaţa pentru Hristos în temniţele comuniste.

La Parohia Balta Albă din Bucureşti, această prigoană imatură i-a lipsit pentru un timp pe enoriaşi de cinstirea sfinţitului mucenic. Sărbătoarea Sfântului Corneliu a devenit al doilea hram al bisericii, numele de pe icoană a fost acoperit, iar în pictura exterioară, Sfântul Corneliu (nume latin terminat în "-us") a devenit Sfântul Cornelie. E greu de apreciat care a fost mobilul exact al acestor fapte, dar cert este că Parohia Balta Albă a început să renască odată cu redescoperirea Sfântului Corneliu. Evlavia faţă de sfântul care ocroteşte lăcaşul de închinare de mai bine de şapte decenii s-a redeşteptat în inimile credincioşilor, iar acum arde ca o făclie ce răspândeşte în jur lumină şi bucurie. Această bună mireasmă se resimte în toate activităţile pe care parohia le organizează, fie că vorbim despre cele administrative, educative sau filantropice, sub coordonarea părintelui paroh Vasile-Cristian Niţă, ajutat de preoţii Gheorghe Pescaru, Sorin Fuscel şi de părintele diacon Cătălin Grumeza.

Meditaţii zilnice şi ateliere de creaţie

Cu excepţia zilelor în care se săvârşeşte slujba de seară, în biserica parohială sunt organizate zilnic meditaţii la limba română, matematică, limba engleză, limba franceză cu profesori de specialitate, la care participă în mod special tineri din parohie care se pregătesc pentru examene. Cei mici, care nu au încă stresul examenelor, participă la atelierele de creaţie, în cadrul cărora învaţă să realizeze icoane pe sticlă, icoane pe vase de lut, mozaicuri sau felicitări. "Aceste ateliere sunt necesare copiilor pentru dezvoltarea simţului estetic, a sentimentului religios, antrenarea atenţiei, dar şi pentru ca ei să mai înveţe câte ceva despre sfinţii noştri. Pictura poate ajuta pe copii la cunoaşterea valorilor morale ale ortodoxiei. Orice copil, atunci când este concentrat asupra unei icoane, când pictează o scenă din viaţa unui sfânt, reţine nişte calităţi ale sfântului şi cred că îl îndrăgeşte în timp ce îi pictează chipul. De aceea, atunci când lucrăm, povestim despre sfinţii respectivi. În felul acesta, cred că sfinţii devin un model de vieţuire creştină şi de comportare morală pentru copii", spune profesoara de pictură Ileana Paraschivoiu.

Parteneri

Binefăcători